Postarea pe Facebook a lui Marius Bălășoiu despre platforma de rent a car Perpetoo.com

06/Apr/2023

''Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt dependent de o grămadă de chestii... De cafea, fără de care nu disting lumina zilei și cu atât mai puțin formele din jur, de muzică (deși mă cam enervează să rămân cu ultimul refren audiat în creier, mai ales dacă nu e genul meu preferat) și de mașină.

În facultate mă plimbam pe jos prin București și mă gândeam cum e să ai carnet și autoturism (pe vremea aia mă gândeam și la surse de benzină alternative și la numere căsătorite sau nu – adică numere cu soț și/sau fără soț), deși eu n-aveam decât permis de pieton și două picioare. Acuma am și carnet și mașină. De carnet sunt sigur. De mașină e oarecum chestiune de noroc și de zile faste sau nu. Am un Renault Megane (ok, înțeleg zâmbetele ironice) și mă descurc binișor cu el. Când merge. Uneori intră necuratul în el și mă lasă pieton.

Ceea ce s-a și întâmplat de câteva ori bune în ultimul timp. Când nu trebuie să ies din oraș, mă descurc per pedes sau ceva gen uber. Dar când trebuie să mă duc pe la vreun curs în afara orașului treaba se complică. Așa că apelez la una dintre firmele care închiriază mașini. Dacă ați jucat vreodată la mașini d-alea cu fise și manetă, veți înțelege rapid unde bat. Banii îi dai și tragi o dată. Apare ce vrea norocul.

Prima experiență am avut-o cu o firmă cu ștaif și parc mare de mașini. Am încercat un Golf. Nu ieftin dar plătea clientul meu care a înțeles situația. Am ales mașina, am convenit ziua și ora, locul era clar la ei în poartă. În ziua dată am ajuns la locul cu pricina și am fost întâmpinat de o domniță cu drag de lucru cu clienții în sensul că nu avea deloc. M-am prezentat și i-am spus că am venit să conduc un Golf. S-a uitat la mine arctic de rece și mi-a spus că nu au mașini disponibile în parc. Că trebuia să fac programare. Păi am făcut, zic. Și ce dacă, tot nu sunt mașini în parc. Zic că am rezervat mașina. Zice că aia e. Zic că vreau cu șeful și îmi spune că e în vacanță cu amanta. Simt cum mă enervez dar încerc să fiu potabil. Zic că am plătit deja banii. Mă vede insistent și își dă seama că nu va scăpa ușor de mine. Mă avertizează că pleacă să caute o mașină. Și pleacă. Revine cu un zâmbet învingător și îmi declară că a găsit un Ford. Bun și ăla, zic. Deși aș fi fost mai înțelept dacă aș fi întrebat cam ce model ar fi. M-am trezit în fața unui Ford KA, micuț și puțin cam tracasat de viață. Păi trebuie să merg cu ea pe valea Prahovei, zic. Dacă îi luați rovignetă, puteți ieși cu ea din București, zice. Păi....
Una peste alta am parcurs distanța București Predeal în 5 ore (că deh, așa e traseul) în care m-am bucurat de o mașină mult mai mică decât ce am plătit si în mod cert făcută pentru oraș. Iar la locație mi-am luat mișto-uri la greu de la toți participanții. Dar na, și eu aș fi făcut mișto de mine în așa situație ...

A doua aventură am avut-o în altă țară, una în care s-au inventat pizza, spaghetele și probabil și țepele. Aici am luat mașina din aeroport. Sau așa mi-am propus. Am rezervat-o online, am plătit taxa de închiriere după ce am citit contractul până mi-au dat lacrimile (nu, nu era un contract trist dar la a zecea lectură îți vine puțin să plângi ...), am zburat până la locul faptei și, după ce am aterizat, am căutat biroul firmei respective. N-a fost chiar ușor să îl găsesc, trebuia să mă aștept să fie ceva putred după cum era de ascuns. În biroul micuț se petrecea o scenă de cine-verite, cu un localnic mai vocal decât un italian mediu, care se certa de mama focului cu un cetățean care părea angajatul firmei (sau furase uniforma unuia, deși era cam urâțică). Cert e că au ajuns la un consens după ce și-au trecut în revistă neamurile apropiate și o serie de sfinți din calendarul catolic. A venit rândul meu. Toate bune și frumoase dar a apărut evident o calamitate de problemă: garanția. Adică trebuia să avansez un card de credit cu litere embosate pentru asta. Iar eu aveam doar un amărât de card de debit (destul de plin în acel moment) cu litere ne-scoase în relief. Zic că e ok, că am suma de garanție și o poate bloca și pe cardul de debit. Zice că nu merge decât cu card de credit. Îi explic că am un card de firmă și poate că ăla merge dar după o verificare sumară îmi zice că nu. Păi ce fac? Zice că mă calific doar la mașini autohtone. Iar??? Adică ce? Maseratti? Ferrari? Nuuuuu, zice că Fiat. Mda ... Și ce Fiat? Zice că cinquecento. Au! Păi nu prea încap cu tot cu bagaj și mi-ar plăcea să rămânem împreună că așa ne-am obișnuit să călătorim. Îmi spune că dacă dau scaunul mai în față, are loc și bagajul. Întreb ca boul: care scaun? Zâmbește și îmi spune că o să mă prind. Cum nu mai aveam timp, am acceptat și am testat condusul cu fața lipită de parbriz. Singura calitate a mașinii era că puteam scoate ambele mâini pe cele două geamuri din față. Simultan!

Am mai avut încă multe alte experiențe, care mai de care mai de care. Am condus un Citroen la care nu am găsit butoanele care coboară geamurile (prietenii știu de ce), un Opel care părea uriaș pe dinafară dar era incredibil de mic pe dinăuntru, o Skoda care mergea minunat dar nu avea plăcuțe de frână deci de mers mergea dar cu opritul mai dădea rateuri.

Dar ultima aventură a fost din cu totul alt film. Fiind Stan Pățitul, am întrebat amicii dacă nu au o mașină preț de două zile ca să îmi fac treaba. Cu mențiunea că o spăl înainte să o înapoiez și îi fac și plinul (tentant pe vremurile astea). Degeaba ... Evident că m-au întrebat de ce nu închiriez și le-am zis de ce. Și unul în zice: ai încercat la Perpetoo? Zic că nu. Îmi dă adresa paginii (e cu punct com nu cu punct ro). Zic că na, de ce nu? Și intru acolo. Interesant că de la început îmi spun că pot plăti cu orice card (yeeee) și că nu există alte costuri ascunse, de care să aflu când ridic mașina. Și se mai jură că ce iau, aia voi conduce. Hmmm ... zic că am mai văzut așa declarații. Aflu că de fapt sunt mașini de oameni normali pe care nu le folosesc din vari motive sau de la flote mai mici. Îmi fac repede un cont pe site unde pun câteva date ca să știe ca am trecut de majorat și că încă mai am permis de condus mașina. Lansez trei cereri la trei proprietari diferiți. Primesc confirmare în câteva minute de la doi dintre ei. Și pe sms și pe mail. Se înroșise și notificarea în cont. Mă decid la cea albastră. Că albă aveam și eu acasă și nu mergea… Plătesc online cu cardul din dotare același cu care am avut peripețiile descrise mai sus. Mi se confirmă rezervarea, primesc datele de contact ale proprietarului. Nu mai zăbovesc și sun, cu teama unei țepe previzibile. Răspunde și mă salută de parcă mă cunoștea. Încerc să aflu dacă mașina miroase a tocăniță sau a alte feluri de mirosuri ne-ok. Și mă întreabă a ce vreau să miroase. Simt că sunt luat în balon, deși cetățeanul cu care stau de vorbă pare sincer și amabil. Zic că a vanilie (dau și eu o aromă din top). Zice că bine. Spun că am rezervat o mașină și sunt întrebat cam unde aș vrea să intru în posesia ei în centru. Nu, nu cred că se poate așa ceva. Dau și eu din top o locație prin centru și zice că ok.
La ora stabilită mă duc la locație cu o umbră de îndoială de tipul eclipsei totale din 2000. De obicei ajung mai devreme, acum am ajuns cu vreo cinci minute mai repede. Era acolo!!!! Mă uit după camera ascunsă și constat că nu e. Un domn foarte ok mă întâmpină și începe să povestească de mașină. Mă uit nedumerit și nu-mi vine să cred când îmi spune că nu a desfăcut odorizantul de pe bord, dar că e vanilie, așa cum am cerut. What?? Zic că mulțumesc și, din ciclul ”am trăit pe aici până acum” îi întind 10 lei. Se uită la mine siderat și întreabă: vreți să vi-i schimb? Îmi dau seama că sunt un idiot, dar așa m-au obișnuit ai mei din străbuni încoace: că fără ciubuc nu merge.

Am condus mașina dorită, nu am plătit un leu în plus, am mirosit vanilie că așa am declarat ba am mai și ascultat muzică de calitate (avea omul un set de CD-uri cu vreo 20 de variante de genuri muzicale pe care mi l-a semnalizat în torpedo și mi-a lăsat și un bilet cu audiție plăcută). N-avea scrumieră dar avea un fel de cutie cu bomboane care mi-au adus aminte de bunicul meu. M-am simțit minunat și când i-am dus mașina înapoi i-am lăsat și eu un CD cu ceva ce-mi place mie mult. Mi-a mulțumit și mi-a declarat că la început avea doar cinci CD-uri și că restul le-a primit de la clienți ca mine.

Ei, uite d-aia cred că mai avem o șansă – există și oameni normali. Iar firma e un fel de platformă care pune laolaltă pe cei care au de închiriat mașini cu cei care vor să închirieze. La ce preț vor ei să pună. Da, așa îmi place! Evident că doar de la ei voi mai lua mașină atunci când voi avea nevoie. Se cheamă simplu: perpetoo.com.'' - text preluat de pe Facebook de la Marius Bălășoiu https://www.facebook.com/marius.balasoiu
 